Jurnalul meu: Introducere

    Draga jurnalule, sunt la scoala la ora de mate, pfff...m-am saturat! Mereu si mereu aceeasi persoana la tabla, bineinteles, preferatul profei, profa care, din nefericire, imi este si diriga. Cu toate ca stau printre primele banci si ar trebui sa fiu ochi si urechi la tabla sau la explicatiile eterne ale profei de isto', nu pot. De ce? Pentru simplul fapt ca nu mai suport! Cateodata ma invadeaza gandurile cum ca as fugi de acasa si ca m-am muta intr-un loc lipsit de pitipoance, cocalari, jigodii si de tot felul de fiinte, nu le pot spune umane, dar nici animale deoarece as jigni patrupedele, fiinte care ne invadeaza lumea si, usor, usor, ne-o conduc.

    Fisa de identitate:
    Nume: Steven
    Prenume: Nikol
    Varsta ( actuala ): 14 ani

      M-am bucurat atat de mult, draga jurnalule, pentru faptul ca in sfarsit a venit vacanta de vara incat am irosit-o facand nimic. De cele mai multe ori ma gaseai in casa, in fata televizorului, cu o cutie gigantica de inghetata in brate sau cu multa ciocolata si cola, infulecand de parca nu mai vazusem asa ceva in viata mea, uitandu-ma cu mare interes la desene animate. Si da, stiu ca unii dintre voi ar spune acum ca nu mai am 5 ani pentru a ma uita la asa ceva, dar nu ma intereseaza.  Ii multumesc mult prietenei mele bune, Lora, pentru ca datorita ei am mai iesit si eu din casa. Dar uite ca mai e o saptamana jumate si incepe scoala. Eu invat la liceu, la unul foarte bun din orasul si chiar localitatea mea, si stiu ca ar trebui sa fiu mandra de acest lucru, insa nu ma prea incanta prima zi de scoala... Mai ales ca acum, doamna directoare s-a gasit sa ne anunte ca noi, clasa a 7-a, vom urma cursurile dupa-amiaza, cu argumentarea ei foarte inteligenta: NU AVEM SUFICIENTE CLASE DISPONIBILE!!! Adica eu va trebui sa vin cu autobuzul de la liceu pe la 7-8 seara, singura, trecand prin gara, pentru ca ea nu a stiut cand sa se opreasca din primit copii la clasele 5 si 9, mai mentionez si faptul ca noi chiar am investit bani frumosi in acea clasa.
        Dar uite-l din nou...cu parul lui saten, cu ochii lui caprui inchis, cu pielea lui bronzata de parca ar sta toata ziua la solar si vocea lui, atat de calda si atat de blanda...

Eu: