Viata poate fi neasteptat de scurta

   Ceva oribil mi s-a intmplat exact cu un an in urma. Stateam acasa linistita, pierdeam vremea pe calculator, cand la un moment dat primesc un mail de la un amic. Deschid plina de curiozitate mail-ul si cand il citesc aflu ca sunt invitata la inmormantarea celui mai bun prieten. Prima oara nu mi-a  venit sa cred. Mi-am spus ca acel amic care mi-a trimis mail-ul are chef de glume proaste asa ca am ajuns sa-l sun si sa-l injur. Dupa ce l-am injurat de toti sfintii m-a linistit si mi-a spus ca mail-ul e serios. "Imi pare rau!" atat am mai auzit si am inchis telefonul. M-am imbracat si am plecat singura pe aleea de la Cazino. Nu puteam sa cred asa ceva. Nu puteam sa accept. Nu putea sa fie real. Mama a venit  ingrijorata dupa mine si m-a linistit. Am fost la inmormantare deoarece am vrut sa fiu langa el. E teribil sa i se intample asta unui copil de 13 ani! Si nu el, nu merita! Nu doresc asta nici celui mai de cacat om din lume! Dar atunci am inteles cat de mult insemna pentru mine... Poate ca trebuie sa pierdem persoana iubita pentru a realiza cat de mult tinem la ea...

Mesaj pentru tine, Marius: