Keep calm and dance!
marți
Ganduri [13]
WE'RE TEENAGERS.
We're teenagers. We're still learning. Shit happens.
We cheat, we lie, we criticize, we fight over stupid things.
We fall in love and end up getting hurt. We bitch, bitch, BITCH.
We bitch about bitches being bitches. We party till dawn,
we drink till we pass out. We hate people for no reason,
we call each other names. We stay up late having deep
conversations, or stay up late just to think. We go out and
have a kick ass time with our friends and those will be the memories.
One day that's going to all pass. You can waste your time focusing on all the bad things, but one day you're gonna
wish you were still a teenager. So make the most of what you
have now, forget all the bullshit and drama and
LIVE YOUR LIFE WITH A SEXY SMILE ON YOUR FACE.
Just me #5
Eu am o ordine in dezordine. Adica vreau sa va spun ca, chiar daca la mine in camera nu e foarte ordine eu imi gasesc cu multa usurinta lucrurile.
Ce se intampla des la mine acasa:
Ganduri [11]
Bai, deci, gata! Mi-a ajuns! M-am saturat!
Vreau o zi, o singura zi in care sa am liniste si pace! O zi in care sa nu mai aud ce crede lumea despre mine sau ce a facut nu stiu cine! O zi in care sa fac ce vreau, sa spun ce vreau fara sa-mi pese ca ala s-a suparat sau ca altuia nu-i convine, pentru ca, frate, deschide-ti ochii! Asta e adevarul, asta e realitatea. Stiu, e crunta, dar trebuie sa te-mpaci cu ea!
Stateam azi in autobuz, cu castile in urechi, fredonand o melodie de la Paramore cand aud niste babe care n-au altceva de facut decat sa barfeasca: "Ce fata! O fi fugit de-acasa? Sau vine de la scoala...etc." Un tip apropiat de varsta mea care statea in laterala mea a intrat in vorba cu mine facand un comentariu: "Cam asa e si bunica-mea. Cateodata imi vine sa o arunc de la geam." Zambindu-i, i-am spus: "Fii atent!". In secunda doi am scos din geanta ecusonul de elev. M-am dus la "Atotstiutoare" cu tupeu si le-am zis: "Vin de la scoala..." aratandu-le ecusonul. Toate si-au schimbat radical parerea despre mine cand au vazut la ce liceu invat. Au inceput sa ma felicite si sa ma laude ca si cum m-ar fi cunoscut de mica. Tipul s-a amuzat copios...Ce am eu de spus despre asta? Hmmm...poate doar sa nu va mai dati cu parerea despre mine sau viata mea, deoarece dupa cum am spus: E a mea, nu a voastra! Vedeti diferenta? O sesizati? Parerea mea este ca ar trebui!
joi
Jurnalul meu: Combinatie fatala: PARTY+idioti...dar in final, o seara speciala
Ieri, dupa ce am anuntat-o pe Lora ca merg la petrecere si dupa ce am mai stat de povesti inca o ora, am adormit, gandindu-ma la petrecere...
De dimineata ma trezesc, ma duc la baie pentru a-mi face toaleta, ma schimb intr-un trening negru, cu un tricou turcoaz si adidasii mei preferati de la Puma. Alerg in jur de o ora intr-un parc din apropierea casei, cu castile in urechi. Ajung inapoi acasa, intru sa-mi fac un dus, ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti albi si intr-un tricou mai larg rosu, imi strang parul intr-un coc dezordonat. Ma trantesc pe canapeaua din living cu bolul de cereale cu lapte in brate si dau drumul la TV. Ca de obicei, sunt singura acasa. Deja m-am obisnuit, parintii mei tot timpul sunt plecati cu serviciul. Stiri, stiri, telenovele, emisiuni tampite, DESENE!!!
Ma uit la ceas, este ora 5 p.m. Lora trebuie sa ajunga din minut in minut, pentru a ne pregati de petrecere. Si uite ca a si ajuns.
Lora: Esti gata de party, sis'?
Eu: Da, cred... Hai la mine in camera sa ne pregatim.
Am mers in camera, iar Lora s-a dus direct la dulapul meu si mi-a ales o tinuta draguta: o pereche de blugi skinny albi, rupti pe alocuri, o camasa albastra care se strange la maneci, la mijloc o curea draguta, neagra, iar in picioare conversii mei, albi cu negru. Ea s-a imbracat intr-o rochita pana mai sus de genunchi, rosie, cu o geaca de piele neagra, iar in picioare niste platforme negre. Ne-am reglat machiajul, parul si am pornit spre petrecere.
~LA PETRECERE~
Dupa ce am ajuns, l-am salutat pe Jake si am lasat-o pe Lora cu el. Mi-am facut loc printre ceilalti petrecareti si mi-am luat ceva de baut. M-am asezat intr-un colt al camerei, urmarindu-i cu privirea pe cei doi. Am simtit cum cineva s-a asezat langa mine, dar nu mi-am mutat privirea. Acel cineva ma saluta si abia atunci ma intorc si vad cine e, e chiar el...Josh. Ii raspund la salut, relaxata, dupa care incep sa ma uit din nou prin camera. El incepe sa vorbeasca cu mine.
Josh: Cum ti se pare petrecerea?
Eu: Sincera sa fiu, nu e genul meu.
Josh: A, inteleg. Ei bine, nu vrei sa dansezi cu mine?
Eu stau si ma gandesc putin, dupa care raspund: Sigur, de ce nu?!
M-a luat de mana si ma conduce spre multimea care danseaza neincetat. Dupa cateva minute:
Josh: Dansezi foarte bine!
Eu: Merci! Nici tu nu esti prea rau.
Josh: Vrei sa ne plimbam putin? Este un parc in apropiere.
Eu: Mi-ar face placere sa scap de aici.
Ajunsi in parc, ne asezam pe o banca si observam ca suntem singuri in parc...nu-i de mirare, este ora 2 a.m. In timp ce admiram stelele, Josh se apropie de mine.
Josh: Nikol, uite ce e...ai vrea sa umm... sa iesi cu mine candva? ma intreaba el cu vocea si ochii plini de speranta.
Eu: Umm, cred ca da?! Da. S-a facut tarziu, ar trebui sa ne intoarcem. Cred ca Lora ma cauta peste tot.
Ne-am intors acasa la Jake. Drumul a fost linistit, nici unul dintre noi nu a scos vreun cuvant. Am luat-o pe Lora si ne-am intors acasa. Trantindu-ne in pat, am adormit imediat, fiind frante dupa petrecere. Cu toate ca nu am lasat sa se vada, eram foarte incantata de ceea ce s-a intamplat in aceasta seara.
De dimineata ma trezesc, ma duc la baie pentru a-mi face toaleta, ma schimb intr-un trening negru, cu un tricou turcoaz si adidasii mei preferati de la Puma. Alerg in jur de o ora intr-un parc din apropierea casei, cu castile in urechi. Ajung inapoi acasa, intru sa-mi fac un dus, ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti albi si intr-un tricou mai larg rosu, imi strang parul intr-un coc dezordonat. Ma trantesc pe canapeaua din living cu bolul de cereale cu lapte in brate si dau drumul la TV. Ca de obicei, sunt singura acasa. Deja m-am obisnuit, parintii mei tot timpul sunt plecati cu serviciul. Stiri, stiri, telenovele, emisiuni tampite, DESENE!!!
Ma uit la ceas, este ora 5 p.m. Lora trebuie sa ajunga din minut in minut, pentru a ne pregati de petrecere. Si uite ca a si ajuns.
Lora: Esti gata de party, sis'?
Eu: Da, cred... Hai la mine in camera sa ne pregatim.
Am mers in camera, iar Lora s-a dus direct la dulapul meu si mi-a ales o tinuta draguta: o pereche de blugi skinny albi, rupti pe alocuri, o camasa albastra care se strange la maneci, la mijloc o curea draguta, neagra, iar in picioare conversii mei, albi cu negru. Ea s-a imbracat intr-o rochita pana mai sus de genunchi, rosie, cu o geaca de piele neagra, iar in picioare niste platforme negre. Ne-am reglat machiajul, parul si am pornit spre petrecere.
~LA PETRECERE~
Dupa ce am ajuns, l-am salutat pe Jake si am lasat-o pe Lora cu el. Mi-am facut loc printre ceilalti petrecareti si mi-am luat ceva de baut. M-am asezat intr-un colt al camerei, urmarindu-i cu privirea pe cei doi. Am simtit cum cineva s-a asezat langa mine, dar nu mi-am mutat privirea. Acel cineva ma saluta si abia atunci ma intorc si vad cine e, e chiar el...Josh. Ii raspund la salut, relaxata, dupa care incep sa ma uit din nou prin camera. El incepe sa vorbeasca cu mine.
Josh: Cum ti se pare petrecerea?
Eu: Sincera sa fiu, nu e genul meu.
Josh: A, inteleg. Ei bine, nu vrei sa dansezi cu mine?
Eu stau si ma gandesc putin, dupa care raspund: Sigur, de ce nu?!
M-a luat de mana si ma conduce spre multimea care danseaza neincetat. Dupa cateva minute:
Josh: Dansezi foarte bine!
Eu: Merci! Nici tu nu esti prea rau.
Josh: Vrei sa ne plimbam putin? Este un parc in apropiere.
Eu: Mi-ar face placere sa scap de aici.
Ajunsi in parc, ne asezam pe o banca si observam ca suntem singuri in parc...nu-i de mirare, este ora 2 a.m. In timp ce admiram stelele, Josh se apropie de mine.
Josh: Nikol, uite ce e...ai vrea sa umm... sa iesi cu mine candva? ma intreaba el cu vocea si ochii plini de speranta.
Eu: Umm, cred ca da?! Da. S-a facut tarziu, ar trebui sa ne intoarcem. Cred ca Lora ma cauta peste tot.
Ne-am intors acasa la Jake. Drumul a fost linistit, nici unul dintre noi nu a scos vreun cuvant. Am luat-o pe Lora si ne-am intors acasa. Trantindu-ne in pat, am adormit imediat, fiind frante dupa petrecere. Cu toate ca nu am lasat sa se vada, eram foarte incantata de ceea ce s-a intamplat in aceasta seara.
Jurnalul meu: Acasa, singura, in fata TV-ului sau...PARTY? Cred ca stiu raspunsul...
O noua zi...si nimic interesant de facut, mai ales ca vremea de afara e mohorata.
RING RING RING
Linistea e intrerupta de soneria telefonului meu. Raspund fara sa ma uit la apelant. Este Lora.
Lora: Hey! Ce faci? Iar stai degeaba?
Eu: Hey! Da, ascult linistea apasatoare din casa, sunt singura. Ce s-a mai intamplat?
Lora: Nu o sa iti vina sa crezi!! Ghici cine m-a sunat??!
Eu: Cine? intreb nepasatoare.
Lora: Ei bine acum cateva minute m-a sunat....JAKE!!! ITI VINE SA CREZI?!!
Eu: Si ce ti-a spus? Sper ca de data asta i-ai zis si tu macar un ''Buna!'', nu?!
Lora: Ha ha ha,ce sa iti spun...logic ca am scos si eu cateva cuvinte pe acolo...dar daca iti spun ca ne-a invitat la o petrecere acasa la el vineri seara?!!
Eu: Adica maine seara. Distractie placuta! Nu am de gand sa vin. Daca voi doi va combinati INTR-UN FINAL, sa ma anunti si pe mine.
Lora: Tu ai INNEBUNIT?!!! Cum sa NU VII?!!! VII OBLIGATORIU!!! NU IMI PASA DACA VREI SA STAI IN CASA, IN FATA TV-ULUI, CU INGHETATA IN BRATE, UITANDU-TE LA O TELENOVELA SAU MAI STIU EU CE!!! AI INTELES?!
Eu: In primul rand: NU MAI TIPA LA TELEFON!!! MAI AM NEVOIE DE TIMPAN!!!! In al doilea rand, nu ma uit la telenovele, ma incurci cu....hmmm, ei bine, cu TINE! Si nu in ultimul rand, nu am chef sa fiu inconjurata de pitipoance, cocalari si alti idioti! Asa ca las-o balta.
Lora: Si daca ti-as spune ca printre pitipoancele si cocalarii aia se va afla si....JOSH!!! Acum ce mai zici?? Vii sau nu?
Eu: Josh, serios? Esti sigura?
Lora: Da, stiu de la Jake. Doar stii ca sunt cei mai buni prieteni, sau ai uitat?!
Eu: Ma mai gandesc...Te sun cand ma hotarasc sa-ti spun sigur daca vin sau nu.
Lora: Bine, dar nu accept nici un refuz!!
Inchid telefonul, ma trantesc in pat si incep sa ma holbez la tavan. Hmmm...daca ma duc la acea petrecere, toata noaptea o sa fiu inconjurata de tampiti, dar n-am nici chef sa-mi petrec vineri seara acasa, singura...deci, cred ca ma voi duce. Asa voi avea si timp sa stau cu Josh. Iar daca ma umplu de draci ma intorc acasa. Suna bine...
Buna si nebuna mea prietena, Lora:
Jurnalul meu: Introducere
Draga jurnalule, sunt la scoala la ora de mate, pfff...m-am saturat! Mereu si mereu aceeasi persoana la tabla, bineinteles, preferatul profei, profa care, din nefericire, imi este si diriga. Cu toate ca stau printre primele banci si ar trebui sa fiu ochi si urechi la tabla sau la explicatiile eterne ale profei de isto', nu pot. De ce? Pentru simplul fapt ca nu mai suport! Cateodata ma invadeaza gandurile cum ca as fugi de acasa si ca m-am muta intr-un loc lipsit de pitipoance, cocalari, jigodii si de tot felul de fiinte, nu le pot spune umane, dar nici animale deoarece as jigni patrupedele, fiinte care ne invadeaza lumea si, usor, usor, ne-o conduc.
Fisa de identitate:
Nume: Steven
Prenume: Nikol
Varsta ( actuala ): 14 ani
M-am bucurat atat de mult, draga jurnalule, pentru faptul ca in sfarsit a venit vacanta de vara incat am irosit-o facand nimic. De cele mai multe ori ma gaseai in casa, in fata televizorului, cu o cutie gigantica de inghetata in brate sau cu multa ciocolata si cola, infulecand de parca nu mai vazusem asa ceva in viata mea, uitandu-ma cu mare interes la desene animate. Si da, stiu ca unii dintre voi ar spune acum ca nu mai am 5 ani pentru a ma uita la asa ceva, dar nu ma intereseaza. Ii multumesc mult prietenei mele bune, Lora, pentru ca datorita ei am mai iesit si eu din casa. Dar uite ca mai e o saptamana jumate si incepe scoala. Eu invat la liceu, la unul foarte bun din orasul si chiar localitatea mea, si stiu ca ar trebui sa fiu mandra de acest lucru, insa nu ma prea incanta prima zi de scoala... Mai ales ca acum, doamna directoare s-a gasit sa ne anunte ca noi, clasa a 7-a, vom urma cursurile dupa-amiaza, cu argumentarea ei foarte inteligenta: NU AVEM SUFICIENTE CLASE DISPONIBILE!!! Adica eu va trebui sa vin cu autobuzul de la liceu pe la 7-8 seara, singura, trecand prin gara, pentru ca ea nu a stiut cand sa se opreasca din primit copii la clasele 5 si 9, mai mentionez si faptul ca noi chiar am investit bani frumosi in acea clasa.
Dar uite-l din nou...cu parul lui saten, cu ochii lui caprui inchis, cu pielea lui bronzata de parca ar sta toata ziua la solar si vocea lui, atat de calda si atat de blanda...
Eu:
Fisa de identitate:
Nume: Steven
Prenume: Nikol
Varsta ( actuala ): 14 ani
M-am bucurat atat de mult, draga jurnalule, pentru faptul ca in sfarsit a venit vacanta de vara incat am irosit-o facand nimic. De cele mai multe ori ma gaseai in casa, in fata televizorului, cu o cutie gigantica de inghetata in brate sau cu multa ciocolata si cola, infulecand de parca nu mai vazusem asa ceva in viata mea, uitandu-ma cu mare interes la desene animate. Si da, stiu ca unii dintre voi ar spune acum ca nu mai am 5 ani pentru a ma uita la asa ceva, dar nu ma intereseaza. Ii multumesc mult prietenei mele bune, Lora, pentru ca datorita ei am mai iesit si eu din casa. Dar uite ca mai e o saptamana jumate si incepe scoala. Eu invat la liceu, la unul foarte bun din orasul si chiar localitatea mea, si stiu ca ar trebui sa fiu mandra de acest lucru, insa nu ma prea incanta prima zi de scoala... Mai ales ca acum, doamna directoare s-a gasit sa ne anunte ca noi, clasa a 7-a, vom urma cursurile dupa-amiaza, cu argumentarea ei foarte inteligenta: NU AVEM SUFICIENTE CLASE DISPONIBILE!!! Adica eu va trebui sa vin cu autobuzul de la liceu pe la 7-8 seara, singura, trecand prin gara, pentru ca ea nu a stiut cand sa se opreasca din primit copii la clasele 5 si 9, mai mentionez si faptul ca noi chiar am investit bani frumosi in acea clasa.
Dar uite-l din nou...cu parul lui saten, cu ochii lui caprui inchis, cu pielea lui bronzata de parca ar sta toata ziua la solar si vocea lui, atat de calda si atat de blanda...
Eu:
Just me #3
I'm a teen.
I have a messy room. I spend
most of my time online.
I'm tired of school. I go to bed late
& I'm crazy about one person.
I have a messy room. I spend
most of my time online.
I'm tired of school. I go to bed late
& I'm crazy about one person.
Just me #2
Sometimes I feel that
the thousand miles stars
are more closer to me,
than the people around me.
Ganduri [7]
Unexpected text messages are always nice.
The fact that the person took a little bit
of their time to make you smile.
Persoana potrivita si primul sarut...
Ce reprezinta dragostea? Dar prima relatie, primul prieten? Si mai ales, ce inseamna primul sarut pentru o fata? Pentru o fata primul sarut este cel mai important, este cel care iti ramane in memorie mereu, de aceea cautam persoana potrivita pentru acest lucru special. Recunosc, sunt o romantica incorigibila dar asta nu inseamna ca visez cu ochii deschisi asa ca, FETELOR, NU MAI VISATI LA PRINTUL CALARE PE UN CAL ALB CA NU VA VENI NICIODATA pentru ca, imi pare rau sa va stric telenovelele dar NU EXISTA!! Baiatul perfect nu exista! De fapt, nimeni nu-i perfect. Trebuie sa gasiti persoana cu care va potriviti, cu calitati si defecte.
Eu una am gasit-o, sau ea pe mine...Persoana aceasta ma face sa zambesc in momente grele, ma intelege, are personalitate, tine la alcool, e dragut si totul a pornit de la o simpla prietenie, sau mai degraba o simpla fraternitate. Bineinteles ca are si defecte, ca si mine de altfel, insa stiti cum se spune:
"Being happy doesn't mean that everything is perfect. It means that you've decided to look beyond the imperfections."
Eu una am gasit-o, sau ea pe mine...Persoana aceasta ma face sa zambesc in momente grele, ma intelege, are personalitate, tine la alcool, e dragut si totul a pornit de la o simpla prietenie, sau mai degraba o simpla fraternitate. Bineinteles ca are si defecte, ca si mine de altfel, insa stiti cum se spune:
"Being happy doesn't mean that everything is perfect. It means that you've decided to look beyond the imperfections."
miercuri
Viata poate fi neasteptat de scurta
Ceva oribil mi s-a intmplat exact cu un an in urma. Stateam acasa linistita, pierdeam vremea pe calculator, cand la un moment dat primesc un mail de la un amic. Deschid plina de curiozitate mail-ul si cand il citesc aflu ca sunt invitata la inmormantarea celui mai bun prieten. Prima oara nu mi-a venit sa cred. Mi-am spus ca acel amic care mi-a trimis mail-ul are chef de glume proaste asa ca am ajuns sa-l sun si sa-l injur. Dupa ce l-am injurat de toti sfintii m-a linistit si mi-a spus ca mail-ul e serios. "Imi pare rau!" atat am mai auzit si am inchis telefonul. M-am imbracat si am plecat singura pe aleea de la Cazino. Nu puteam sa cred asa ceva. Nu puteam sa accept. Nu putea sa fie real. Mama a venit ingrijorata dupa mine si m-a linistit. Am fost la inmormantare deoarece am vrut sa fiu langa el. E teribil sa i se intample asta unui copil de 13 ani! Si nu el, nu merita! Nu doresc asta nici celui mai de cacat om din lume! Dar atunci am inteles cat de mult insemna pentru mine... Poate ca trebuie sa pierdem persoana iubita pentru a realiza cat de mult tinem la ea...
Mesaj pentru tine, Marius:
Mesaj pentru tine, Marius:
Ma holbez
Ieri ma intorceam acasa dupa o plimbare pe ninsoare. In casti se auzea "Sweet child o'mine" de la Guns N'Roses si in fata mea era o bunica cu nepotelul de mana. Bunica a spus: "Uite-o pe mami!". In momentul acela baietelul a alergat bucuros in bratele calde si protectoare ale mamei. Eu, oprindu-ma din mers, recunosc ca m-am holbat la acea imagine parca desprinsa din filme...Dupa ce s-au bucurat de revederea celuilalt au plecat trecand pe langa mine, iar copilul de vreo 3-4 ani m-a privit cu o fata...pot spune ca era un ingeras care radia de fericire! M-a induiosat acea imagine si m-a facut mandra de faptul ca inca exista asemenea mame, rare ce-i drept, pentru ca lumea asta e invadata de "mame" care-si abandoneaza copiii prin spitale sau prin nu stiu ce scari de bloc.
P.S.: Mama era destul de tanara, cred ca nu avea mai mult de 21-22 ani.
P.S.: Mama era destul de tanara, cred ca nu avea mai mult de 21-22 ani.
Just like Shakira
Oh baby when you talk like that
You make a woman go mad
So be wise and keep on
Reading the signs of my body.
And I'm on tonight
You know my hips don't lie
And I'm starting to feel it's right
All the attraction, the tension
Don't you see baby, this is perfection.
You make a woman go mad
So be wise and keep on
Reading the signs of my body.
And I'm on tonight
You know my hips don't lie
And I'm starting to feel it's right
All the attraction, the tension
Don't you see baby, this is perfection.
Probleme cu haine
Frate, m-am saturat!!! Toata ziua aud: "Imbraca-te mai feminin!", "Pune-ti haine mai colorate!", "Aranjeaza-ti parul ala ca e ca o claie!", "Poarta tocuri!"!!!! Nu mai suport! M-ati tampit de tot! Ce va freaca pe voi cum ma imbrac eu?! Pana la urma imbracamintea si comportamentul unei persoane reflecta personalitatea acesteia. Sa vedeti o faza foarte tare [sarcasm] la scoala: eram in pauza, in vestiar, schimbandu-ne pentru ora de sport si vine una din "pitzi-dive" si-mi zice: "Vai, fata, dar cu ce haine te imbraci! Tu nu vezi ce pantaloni largi ai si ce-i cu bluza? Nu ti-ai gasit una pe masura ta?". Eu am stat calma, chiar daca in interiorul meu fierbeam de furie, si i-am raspuns cu zambetul pe buze: "Fata, eu inteleg ca vii cu pantalonii-n cur si cu bustiere ca sa stea toti pulangii cu tine pentru ca neuronul tau sa nu se simta singur, cu mine vor sta doar cei care inca mai apreciaza mentalitatea unei fete. Trist este ca si ei sunt pe cale de disparitie datorita fufelor si labagiilor! ". Va puteti imagina cat de bine m-am simtit cand am spus asta? Nu? Ei bine, asta e. Am citit cu mare usurinta nervozitatea de pe moaca ei. A deschis gura incercand sa mai spuna ceva dar s-a blocat asa. Eu n-am mai bagat-o in seama si mi-am vazut de treaba mea.
Concluzia: Ma doare fix in cur de problemele voastre in legatura cu hainele mele asa ca nu va mai obositi sa-mi faceti reprosuri. Nu are rost.
Ele:
Eu:
P.S.: Iubesc animalele, in special cainii!
Concluzia: Ma doare fix in cur de problemele voastre in legatura cu hainele mele asa ca nu va mai obositi sa-mi faceti reprosuri. Nu are rost.
Ele:
Eu:
P.S.: Iubesc animalele, in special cainii!
marți
Pentru inceput
Poate acum va intrebati de ce l-am ales tocmai pe Garfield...pentru ca ne asemanam mult. Sunt indragostita de lasagna, sufar de o boala crunta numita "Lene" si intru destul de des in bucluc. Ce ne diferentiaza este faptul ca eu nu sunt un motan portocaliu, ar fi prea ciudat. Ce sa va mai spun? E al doilea blog al meu, la cererea unora l-am realizat pe acesta. Sper sa ma urmariti si daca nu va convin parerile mele n-aveti decat sa nu mai cititi ce scriu. Eu de schimbat nu ma voi schimba!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)