Am avut incredere
in tine…ti-am spus multe, ti-am spus secretele mele, ti-am spus gandurile mele,
chiar daca unele erau prostesti, erau importante pentru mine, ti-am impartasit
problemele mele personale, m-ai imbratisat de nenumarate ori, te-am ajutat cu
tot ce am putut, nemaivorbind de teste, concursuri, ascultari, ti-am luat
apararea in fata parintilor cu riscul de a fi pedepsita, certata, jignita,
palmuita chiar, am fost langa tine cand aveai nevoie sa vorbesti cu cineva…iar
tu?! Am tinut la tine ca la o sora, asta insemnai pentru mine, dar… tu zici ca
nu ma crezi si ca te enrvez? Si, mai mult, ma asemeni cu Laura, cu cea mai mare
curva? Si totusi cand iti spun toate astea te prefaci ca nu stii nimic?! Plang
incontinuu de ieri, parintii ma mustreaza si fac glume pe seama mea! Isi bat
joc de mine asa cum ai facut TU! Pur si simplu, TE URASC! Nu mai pot sa te vad,
sa te aud, nu sunt atat de puternica si sufar ca o fraiera…cu toate astea, iti
multumesc! Iti multumesc ca mi-ai aratat ce fel de persoana esti! Iti multumesc
ca ti-ai aratat adevarata fata, adevaratul caracter!
Iti multumesc ca nu
mai esti prietena mea!
